E toamna. E octombrie. E 2. Si e frig; prea frig pentru cat poate sufletul meu primavaratec suporta.
E o zi obisnuita, prea obisnuita; o zi cu dimineata la ora 12, cu eugenii cu ciocolata si cafea cu lapte. O zi in care tot ce-ti poti dori e sa stai in pat si sa te uiti la filme pana luni dimineata, sau sa stai sa sporovaiesti cu o prietena buna. In cazul meu, nu s-a aplicat niciuna dintre cele doua: am stat si-am tocit 2 ore la engleza, apoi mi-am sfarsit rabdarea prin incercarea esuata de a-mi face cele 2 fise la romana. Sper ca Arghezi sa ma ierte.
Nu pot sa citesc, nu am stare. E o seara rece, in care ploua, cad frunze, vars ceai pe mine, ma chinui sa citesc cateva file din Romanul adolescentului miop, incerc eroic sa ma abtin sa pun mana pe telefon, sa recitesc a mia oara niste mesaje blestemate, aruncate intr-un colt de 'caramida' apropiata de sfarsit, esuez lamentabil sa nu ma cert cu mama..
Iubesc toamna, dar totodata ma face sa ma simt atat de singura si ..sfarsita de orice putere sau chef de a o lua de la capat cu orice. Ma doare si mi-e cam dor. De ce anume .......ramane doar pentru mine ...si in curand sper sa nu mai ramana nici macar aici, sa se duca de tot aceste sentimente reprimate, inchise undeva in adancul sufletului meu.
Desi a trecut atata timp, doare ...
Horia Brenciu - Lucruri Simple
Asculta mai multe audio diverse
2 comentarii:
bravo...foarte emotionat:*
Multumesc.:*
Trimiteți un comentariu